keep it fresh logo
fresh menu leftfresh menu right
Profesorul, o sursă de experiență pentru copii

Carbuna_educatie_articole_invatatorIn modelul traditional, profesorul este considerat o autoritate ce detine adevarul si care, in actul predarii, il impartaseste si elevilor. Scoala incluziva vede in profesor o sursa de experienta pentru copii, care mediaza intre cunoasterea valorilor culturii umane si elevii clasei.

Educatia incluziva se adreseaza tuturor copiilor si promoveaza ideea ca scoala trebuie sa se schimbe si sa se adapteze elevului si nu invers. Educatia incluziva garanteaza prin flexibilitatea sa pregatirea pentru viata sociala si profesionala a tuturor elevilor cu/ fara deficienta.

Beneficiul acestui tip de invatamant rezulta din: eliminarea barierelor de invatare, asigurarea sanselor egale tuturor elevilor, indiferent de sex, clasa sociala, rasa, conditie sociala, etc., solutiile efective, adaptate nevoilor de invatare ale fiecarui elev, lucrul in echipa, cadrul didactic de la clasa si cadrul didactic de sprijin, psiholog, consilier scolar, logoped, medic scolar, parinte, comunitatea.

Analizand atitudinea cadrelor didactice fata de procesul de integrare a copiilor cu cerinte speciale in scoala obisnuita/de masa distingem urmatoarele tipuri:

  • Atitudinea de indiferenta si de neimplicare manifestata prin izolarea elevilor cu dizabilitate, conduita diferentiata in relationarea cu elevii integrati, evaluarea subiectiva, discriminarea in atribuirea sarcinilor, lipsa de tact, etc.
  • Atitudinea de protejare exagerata manifestata prin diminuarea dificultatii sarcinilor scolare in comparatie cu ceilalti copii sau excluderea de la realizarea unor sarcini mai complicate(copiii cu dizabilitate integrati deseneaza sau coloreaza, in timp ce restul elevilor din clasa rezolva o sarcina specifica disciplinei din program)
  • Atitudinea obiectiva si echilibrata fata de procesul de integrare scolara manifestata prin profesionalism , interactiunea, comunicarea si antrenarea elevilor integrati pe parcursul lectiilor, in egala masura, fara elemente discriminatorii, adaptarea la potentialul lor de intelegere si actiune, evaluarea corecta si obiectiva, implicarea in toate activitatile clasei, cunoasterea particularitatilor si a individualitatii fiecarui copil.

In timp, au inceput sa apara anumite semnale privind schimbarea atitudinilor si mentalitatilor cadrelor didactice, pornind de la o noua filosofie a activitatii educative, centrata pe fiecare copil, pe acordarea unor sanse egale, asigurarea progresului in ritm propriu, luarea in considerare a nevoilor si dificultatilor fiecarui elev in parte. Cadrele didactice din scoala incluziva trebuie sa satisfaca o serie de cerinte:

  • Sa accepte diversitatea elevilor din scoala si sa aiba o viziune clara asupra educatiei integrate/incluzive;
  • Sa dezvolte si sa sustina in scoala activitati educationale in care elevii, profesorii si parintii sa relationeze de pe pozitii egale, dupa principiul parteneriatului;
  • Sa sustina si sa incurajeze activitatile desfasurate in echipe de specialisti si sa participe la activitatile de pregatire profesionala in domeniul educatiei integrate/incluzive;
  • Sa fie convinsi ca toate problemele si provocarile generate de cerintele speciale in educatie ale copiilor integrati au intotdeauna mai multe solutii de rezolvare;
  • Sa creada in rolul determinant jucat de parinti in procesul integrarii scolare a copiilor lor;
  • Sa fie convinsi ca riscul asumat in promovarea educatiei integrate/incluzive nu este in zadar si ca se pot afla si in situatia unor nereusite partiale sau totale in procesul de integrare, dar care nu trebuie sa-i descurajeze sau sa-i dezarmeze;
  • Sa-si asume rolul unor agenti activi ai schimbarii scolii traditionale;
  • Sa admita ideea de integrare si incluziune ca pe un scop fundamental in procesul de dezvoltare armonioasa a personalitatii copiilor cu cerinte educative speciale;
  • Sa fie deschisi la dialog si, in acelasi timp, sa fie un model sau un mentor pentru fiecare dintre elevii clasei;
  • Sa fie dispusi sa ofere ajutor oricarui elev din clasa si sa stimuleze elevii clasei in sustinerea lor reciproca la activitatile de invatare;
  • Sa demonstreze capacitatea de a prezenta continuturile specifice diferitelor arii curriculare in concordanta cu cerintele educative ale elevilor clase.

Nu in ultimul rand, cadrele didactice trebuie sa formuleze obiective clare si sa le comunice elevilor, astfel incat toti elevii, cu sau fara dizabilitati sau cerinte educationale speciale, sa resimta starea de siguranta si confort in scoala, sa se dezvolte ca persoane, sa fie capabili sa faca o alegere, sa comunice si sa aiba sentimentul ca apartin unei comunitati, sa traiasca intr-o lume in continua schimbare si sa poata aduce contributii care sa fie valorificate si valorizate de ceilalti membrii ai comunitatii.

Adevarata apropiere dintre un cadru didactic si copii se realizeaza in momentul in care personalitatea pedagogica se suprapune complet cu personalitatea generala, comportamentul manifestat in cadrul profesional imbinandu-se in mod armonios cu cel desfasurat in situatiile obisnuite.

Avand in vedere ca invatamantul actual are un pronuntat caracter formativ, cadrul didactic trebuie sa fie orientat spre adoptarea unor metode de lucru activ-participative, in cadrul carora elevul sa fie pus in fata unor situatii problematice care pot fi rezolvate prin eforturile proprii, sa i se creeze posibilitatea de cercetare si satisfacere a curiozitatii constructive, sa descopere singur si sa aplice in mod creator setul de cunostinte si deprinderi acumulate.

Scoala incluziva este deschisa unor situatii stimulative, fiind mai flexibila si mai variata din punctul de vedere al ocaziilor de invatare; actul invatarii nu mai este privit ca fiind ceva impus, ci capata o serie de semnificatii noi, datorita posibilitatilor de selectie a tipurilor de invatare adaptate cerintelor si posibilitatilor fiecarui elev in parte.

Fiecare scoala trebuie sa-si stabileasca singura regulile, formele de recompensa si sanctiune, respectand cateva principii de baza:

  • Regulile si asteptarile ar trebui sa fie clare si usor de inteles, sa aiba un substrat pozitiv si sa ofere oportunitati pentru recompense, sa reflecte etosul si cultura scolii, sa fie corecte si acceptabile pentru profesori, elevi si parinti, sa fie coerente, realizabile si sa fie elaborate in urma unei consultari cu elevii;
  • Sanctiunile ar trebui sa fie imediate si sa ofere scolii posibilitatea de a reactiona intr-un mod adecvat fata de un comportament nepotrivit, sa includa proceduri cunoscute care sa fie puse in aplicare atunci cand copiii actioneaza fara sa se conformeze asteptarilor scolii;
  • Recompensele trebuie sa aprobe, sa recunoasca si sa incurajeze comportamentul corect si rezultatele reale, sa reflecte si sa contribuie la consolidarea etosului scolii, sa rasplateasca si sa motiveze elevii, sa incurajeze asumarea responsabilitatilor elevilor pentru propriile comportamente si realizari.

Un argument in plus in favoarea promovarii educatiei incluzive si a integrarii elevilor cu cerinte speciale in scolile obisnuite este oferit de rezultatele experientelor practice care sustin ca absolventii scolilor speciale prezinta mai multa lipsa de incredere in fortele proprii, diminuarea nivelului motivational, dezorientarea, absenta intereselor si a expectantelor pozitive in activitatile cotidiene, obisnuinta de a fi ajutati in permanenta, imposibilitatea de a identifica alternative, de a opta si de a lua decizii.

Cu certitudine scoala este cea care contribuie la formarea capacitatilor cognitive si de integrare sociala, dar tot scoala ne-a demonstrat ca acceptarea diferentelor poate fi un punct de pornire in valorizarea fiecaruia dintre noi.

Sursa: famouswhy.ro

 


HomeDespre pagina webAdministrator